România a reuşit să rezolve în mare parte chestiunea reglementării procedurii de azil şi a drepturilor de care se bucură solicitanţii de azil, refugiaţii. Trebuie însă dezvoltate în continuare forme specializate de asistenţă din partea autorităţilor pentru integrarea în societate a străinilor care au primit protecţie în România.
Aceasta înseamnă derularea concretă a unor programe de pregătire profesională şi sprijin concret pentru găsirea unui loc de muncă, a unei locuinţe etc, dar şi cursuri de pregătire a funcţionarilor publici privind comunicarea interculturală.
Mulţi dintre refugiati nu au documente doveditoare ale abilităţilor profesionale şi de aceea sunt constrânşi adesea să presteze doar munci necalificate. Refugiaţii ar trebui în mod normal să aibă alt statut decât restul străinilor în ceea ce priveşte dreptul de a obţine cetăţenia română şi asta datorită situaţiei lor speciale.
Chiar dacă în ultimii ani au fost declanşate mai multe campanii publice de informare a cetăţenilor români despre situaţia refugiaţilor şi a solicitanţilor de azil, problemele acestora continuă să rămânăo necunoscută pentru majoritatea publicului. De asemenea, mulţi români au o atitudine de reţinere sau chiar respingere faţă de străini, acest lucru fiind cauzat întâi de toate de necunoaştere.
